Despre CiviCultura

(Manu)

 

După-amieze și seri după servici

Îmbibate în parfum de îndoială,

Mersul pe jos neperturbat 

De luminile care lipsesc în orașul ăsta întunecat,

Miros de țigară și sală de teatru,

Agale pășesc și scârțâie parchetul,

Reflectoare-ndreptate și pancarte așezate pe jos.

Mereu în prim-plan o mână de oameni

Rostind cuvinte-ncrucișate,

Pare că toate problemele-s adunate c-un scop.

Se caută soluții prin parcuri,

Câte-un om se-apleacă spre microfon și mai spune…

Câte-un of.

Mi-e greu s-apăs pe declanșator

Când în suflet, trecătorul, își poartă degetul acuzator.

Arată spre locuri, mizerie, 

Oameni pătați de patimi care se simt victimizați,

Bețivul ăla urlă încontinuu

Puteți, vă rog, să încetați?

Aici se caută soluții, se discută probleme reale, 

Dumneavoastră doar consumați chimicale.

Domnul ce-asigură paza la Profi, tot iese afară zâmbind,

Pe lângă el trec oameni timizi.

Porumbeii-s mereu flămânzi,

La câțiva metrii sunt oameni care aruncă pâine pe jos

Și simt c-au făcut o faptă bună.

Doamna de la ultimul etaj face la fel,

Același porumbel o vizitează cu interes.

Amândoi se uită-n jos în timp ce Racz explică-n Mocioni

Că se pregătește-un festival,

Că lumea-i poftită să ia loc pe scaun;

Se-aude și-un acord de chitară,

Dar se lasă seara și frigul.

Îmi îngheață degetele pe obiectiv,

Nu ne-am pregătit pentru o iarnă-n septembrie.

Cineva aduce covrigi calzi…

Rămân și pe mâine problemele de azi.

Mai trece-o săptămână și

Din nou se montează cortul în parc.

În Regina Maria, câinii trag de stăpâni,

La o masă-ndepărtată, joacă table niște bătrâni.

Eu mai trag niște cadre 

În timp ce oamenii formulează câte o propoziție.

CiviCultura e mereu pe poziție:

Cum putem noi să vă ajutăm să vă ajutați?

Aparent, sunt multe probleme, se pot scrie romane

Despre cât de pline sunt la noi aceste tomberoane.

CiviCultura le-așează sub formă de grafice și le expune

Dar imediat începe piesa de teatru și lumea se binedispune.

Acum e cald și degetele mi s-au dezmorțit.

În Dacia e plin de culoare, 

Mai ales de când hipioții au sosit la repetiții.

Abia găsești loc de parcare,

Dar ce multe trotinete și biciclete pavează aleile din parc.

Vlad aleargă pe fântână în ciuda insistențelor mamei sale 

Care-l tot roagă să înceteze.

Alți copii-și ceartă părinții care stau cu nasu-n telefon

În timp ce ei aruncă mingea la poartă.

Țapinarii se pregătesc de concert,

Nenea de la sunet le tot dă ton

Inclusiv copiilor care s-au adunat la microfon.

Răsună în tot parcul acorduri, cuvinte, 

Pe lângă bănci nu am mai văzut pe cineva spărgând semințe

Doar în tramvai.

Trăim intens spectacolul final,

Care se transmite live din Centru, 

Dacia, Regina Maria, Mocioni 

Și din Complexul Studențesc.

Mă simt ca-ntr-o familie, mare,

Nici nu știu dacă merit…

De vreme ce la început, nu prea le-am oferit credit.

Aș vrea s-avem cât mai puține probleme 

Și câte-o rezolvare.pentru fiecare dintre ele.