După ce în iulie am fost pentru prima oară în scenele urbane, întrebând oamenii care sunt problemele din cartier, în august am revenit cu spectacole urmate de discuții despre aceste probleme și potențialele soluții.

 

În 8 august am revenit în Dacia (poze eveniment) cu spectacolul „Autoportret absurd de țară” și pregătiți de discuții. Textele acestui spectacol sunt extrase din articole omagiale create pentru de aparatul de propagandă al dictatorului Nicolae Ceaușescu, intercalate cu scrisori trimise către radio ‘Europa Liberă’ , supapa disidenților din acele vremuri. Un reportaj despre piesă, realizat de Mircea Barbu pentru Radio Europa Liberă România poate fi urmărit aici. Decorul blocurilor construite în perioada comunistă care imprejmuiesc parcul Dacia creau o cutie de rezonanță, amplificând în tot parcul replicile rostite la microfon.

Cu scaune aduse de la prieteni (FITT Timișoara) și o cortină translucidă care separa, personajele privilegiate ale nomenclaturii propagandei comuniste (ascunși după cortină) de oamenii de rând care se confruntau cu dramele apărute în regimul comunist (expuși în față), am fost gata de spectacol. S-au apropiat cel mai mult de scenă copii și bătrânii, tinerii preferând să urmărească spectacolul de la distanță. Un moment mai tensionat a fost intervenția din timpul spectacolului a unei doamne de peste 60 de ani care a intrat în spatele cortinei să ne certe că „nu am venit cu ceva <<mai contemporan>>” și că n-ar fi un spectacol potrivit pentru copii, aceștia neștiind cine a fost Ceaușescu. Noi sperăm că am provocat contextul prin care aceștia să întrebe și să afle. Știm că n-am adus un spectacol comod, dar am vrut ca acel spectacol să trezească interesul și să inițieze dezbateri, multe din problemele legate de cum (nu) funcționează comunitățile cartierelor noastre sunt cauzate de traume colective din timpul regimului comunist. 

După spectacol, am pornit o discuție cu cei de față despre problemele din cartier semnalate voluntarilor CiviCultura, mai ales despre cele care predomină. O treime din răspunsurile primite semnalau Mizeria/ Gunoiul/ Mirosul urât ca fiind principala problemă din cartier. Desigur discuțiile s-au concentrat pe această temă. Unii ne-au spus cum în timpul lor liber au încercat să adreseze aceste probleme: fie au făcut o zi întreagă curățenie în parc, sau în mod regulat curăță o anumite parte din spatiul dintre blocuri, sau trimit sesizări. S-a lansat chiar o invitație ca pe 1 septembrie, ad-hoc să se facă curățenie în Dacia. Până la sfârșitul zilei, a și apărut evenimentul Facem curat în Dacia. Un alt moment interesant a fost mobilizarea câtorva participanți la discuție pentru a raporta prin aplicația primăriei un leagăn rupt. Inițiativa a venit din parte unei fetițe care era chiar entuziasmată că va fi învățată cum se putea face o sesizare primăriei chiar atunci prin telefon pentru un aspect important pentru ea care ar putea fi rezolvat. Au fost și telefoane pregătite să filmeze momentul. Din nefericire, în acea zi sau în zilele următoare, aplicația nu era funcțională.

 

Peste o săptămână, în 15 august, am fost în Parcul Regina Maria (Poporului), unde am citit fragmente de texte din piesa de teatru „Camino Real” de Tennessee Williams (poze). Un text despre o comunitate disfuncțională în care supraviețuirea este posibilă doar urmărind propriul interes. Vremea a fost excelentă, noi ne-am instalat aproape de fântâna arteziană, publicul la umbră pe bănci și scaune pe aleea de lângă fântâna cu apă potabilă, cu copii de mână sau în cărucioare sau cu câinii. Publicul a fost mai restrâns decât în Dacia, dar cu o proporție mai mare a tinerilor. La discuția începută imediat după spectacol, s-a vorbit mai mult despre sesizările făcute de fiecare în parte și rezultatele obținute în urma acestora. Apoi, trecătorii care au fost atrași de discuție au fost foarte interesați de starea clădirilor istorice care ar trebui reabilitate și problemele din jurul acestora. Această problemă, desigur nesemnalată în Dacia, a fost considerată ca principala problemă în Traian de 15.6% din respondenții chestionarului din iulie. Ne-a plăcut să ascultăm istoria consiliilor consultative de cartier povestită de Cristian Bratu.

 

Peste încă o săptămână, în 22 august la ora 19.00 ne vedem în Piața Mocioni (Sinaia) cu spectacolul lectură „Regele moare” de Eugen Ionescu. Sperăm să avem cât mai multă lume care participă și la discuția de după despre problemele semnalate în zonă.